StarLight

Astazi m-am trezit cu un gust amar. M-am uitat pe geam si m-au salutat doar stropii razleti de ploaie de toamna. "Se pare ca ziua de astazi nu-mi promite nimic special" mi-am zis si am iesit din camera cu gandul de a inspecta frigiderul. L-am deschis si l-am inchis la loc... "Televizorul nu e acolooo!" am auzit o voce din dormitorul de alaturi. N-am spus nimic si m-am dus inapoi fara nici un fel de chef. O musca ratacita m-a intampinat cu un bazait monoton. Am aruncat cu perna dupa ea si m-am trantit in pat. Mi-am uitat din nou pe geam cu speranta, dar nu am vazut nici o schimbare fata de cum era acu 10 minute. M-am intors pe partea cealalta si m-au napadit intrebari legate de ce voi face azi.. "Nu stiu, nu am chef, nu acum..." dar in momentul urmator m-am infiorat: Cum ar fi daca toata viata mea ar fi ca ziua de astazi?
Un profesor nu de mult mi-a spus ca inainte de a-mi propune ceva e bine sa iau un carnetel si sa scriu cate ceva despre mine, sa scriu ce-mi doresc de la viata si ce vreau sa-i dau in schimb Vietii. Am cautat repede o foaie de hartie si un creion cu varful tocit si am inceput sa gandesc:
In primul rand, vreau sa termin o facultate buna, vreau o cariera de succes, vreau o familie numeroasa... vreau o viata fericita. Imi place sa gandesc lucrurile si situatiile in care ma aflu, imi place sa le intorc pe toate partile si sa le gasesc punctul slab sau cel mai mare avantaj. Imi place sa traiesc viata asa cum este ea, prefer sa nu grabesc lucrurile si incerc sa accept totul desi asta nu inseamna ca nu lupt pentru a obtine cele mai bune locuri cu putinta. Ideile cele mai bune mi se nazaresc noaptea dar cele mai multe se pierd pana dimineata. Daca imi pun in minte un lucru imi place sa-l duc la indeplinire pana la capat si apoi sa ma bucur de sentimentul de satisfactie dobandit. Imi place sa cred ca lumea a fost creata pentru mine, pentru a contribui la imbunatatirea ei. Imi place sa cred ca am locul meu in societate, undeva bine pastrat, ca am o tinta pe care trebuie sa o nimeresc exact in punctul din mijloc; ca arcul si sageata sunt in fata ochilor mei, eu doar trebuie sa le iau si sa invat cum sa le folosesc. Iubesc viata tocmai pentru ca nu e usoara, pentru ca fiecare piedica te face sa fii mai atent si fiecare groapa te ajuta sa te ridici...
Nu stiu cat timp am pierdut cu gandurile, probabil ceva mai bine de o jumatate de ora. Totusi, stiu ca nu am pierdut timpul. Fiind absorbita de intrebari, nu vazusem ca soarele incepuse sa straluceasca si la radio rasunau cuvinte pline de incurajari.
Si acum... imi dau seama ca de multe ori facem aceeasi greseala: problemele si atatea intrebari fara raspuns ne ocupa timpul intreg, uitand sa ne indreptam privirea spre Soare, spre Acela care intotdeauna va straluci, El care va fi in veci. Privindu-L, imi dau seama ca gustul amarui al vietii a disparut, ca bateriile mele au primit o altfel de energie, ca mintea mi s-a inseninat, ca bucuria mi-a patruns sufletul. DA, azi si pentru restul vietii: VOI REUSI! Multumesc!